Să scrii despre filozofie în ziua de azi pare o sinucidere, să scrii despre Ion Petrovici azi e un lucru şi mai complicat. Filosoful tecucean are o biografie mult prea complicată şi ca şi în alte cazuri ale unor intelectuali de marcă din perioada interbelică, (Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre P. Panaitescu etc.), această biografie a limitat receptarea operei.
Şi totuşi visători există; se întâlnesc şi stau la o masă vorbind despre filosofie şi despre Ion Petrovici. Doi dintre aceşti oameni, este vorba despre Cristian Călugăru şi Daniel Mazilu, chiar s- au gândit să scoată o carte dedicată, cui oare?, lui loan Petrovici.
Cartea a apărut în anul 2022, la Tecuci, locul de naştere al marelui filosof, şi este rodul unei conferinţe susţinută în cadrul unei întâlniri omagiale despre Ion Petrovici.
Volumul rezultat, grupează contribuţii scrise de Ştefan Afloroaiei, Ştefan Munteanu, Dragoş Popescu, Cristinel Munteanu, Ionel Necula şi Daniel Mazilu şi are un cuvânt înainte semnat de Cristian Călugăru, din care aflăm de o scurtă biografie a marelui filozof şi un argument pentru organizarea acestei conferinţe şi editarea cărţii.
Studiile sunt diverse, tratează atât partea filosofică a operei sale cum ar fi, de exemplu, „Sensibilitate metafizică şi orientarea atenţiei către faptul înţelegerii” (Ştefan Afloroaei), „Ion Petrovici ca logician în dezvoltarea gândirii filosofice româneşti.
Încercare sumară în jurul unei poziţii clasiciste” (Dragoş Popescu) sau „Observaţii despre prelegerile de metodologie din cursul de logică a lui Ion Petrovici” (Cristinel Munteanu). în acelaşi timp, discută şi opinia subiectivă a cititorului: „De ce mă atrage opera lui Ion Petrovici?” (Ştefan Munteanu) ca şi o privire foarte modernă asupra filosofului tecucean, e vorba de studiul „Ion Petrovici – o voce a democratismului politic românesc” (Ionel Necula), ultimul studiu fiind „Ion Petrovici, model al cercetătorului” (Daniel Mazilu).
Considerat unul dintre cei mari filosofi români interbelici, invitat la conferinţe în toată Europa, membru al Academiei încă din anul 1934, Ion Petrovici surprinde prin alegerile politice: membru al Partidului Naţional Creştin, condus de Octavian Goga şi A.C. Cuza, va fi ministru în timpul guvernului Goga-Cuza (decembrie 1937-februarie 1938), guvern care va da primele legi rasiale, după model nazist din România, pentru ca apoi să reapară ministru în guvernul Antonescu (decembrie 1941-august 1944).
Condamnat pentru acest lucru, în anul 1949, va fi arestat şi va sta în închisorile comuniste până în anul 1964. După eliberare va colabora, prudent, cu Securitatea, într-un joc în care a reuşit să-şi vadă fiul, în Spania, dar fără să devină un turnător odios. Oricum, îşi ispăşise păcatele în temniţele comuniste, sau cum spunea Brâncoveanu „Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”. Petrovici o făcuse! Alţii n-au făcut-o!
Salutăm, aşadar, această apariţie, care încearcă să-l prezinte pe Ion Petrovici aşa cum a fost: uriaş om de cultură, dar cu o biografie politică întunecată!
*Cristian Călugăru, Daniel Mazilu (coordonatori), Ion Petrovici. Perspectivele unei vieţi, Casa de Cultură Tecuci, 2022,96 p.
Sorin LANGU